Meseria de contabil este una respectabilă în România. Totuşi, dacă te întrebi ce legătură au albinele cu contabilitatea, găseşti răspunsul mai greu. Noi am aflat acest lucru în comuna Oarţa de Jos. Astfel, contabilul şcolii din sat este şi apicultor în timpul liber.
A început lucrul cu albinele ca o pasiune, dar acum a devenit şi o afacere, profitabilă în anii buni. Ceea ce câştigă din apicultură pune „la ciorap” pentru viitorul copiilor: „Eu sunt contabil la şcoală. Pe lângă această preocupare mai am una: apicultura. Pot să spun că lucrul cu albinele este o pasiune, dar reprezintă şi o afacere în acelaşi timp, pentru că dintr-un salariu nu poţi să mai faci şi altceva decât să trăieşti decent, în cel mai fericit caz. Aşa că dacă vrei să strângi un ban pentru copii atunci mai trebuie să ai un câştig. Atunci mai ai nevoie de un al doilea job, cum se zice. Din păcate îţi ocupă cam tot timpul: dimineaţa la serviciu, după-masa la albine. Mai sunt şi alte lucruri de făcut, deci cam tot timpul îţi este ocupat şi nu mai ai vreme de vacanţe, de week-end-uri”, ne-a declarat Radu Gherman, apicultor.
Afacerea este profitabilă de la 100 de familii în sus
Pentru ca afacerea să fie rentabilă şi din punct de vedere financiar, iar o familie să poată trăi din venitul adus de pe urma albinelor, un apicultor trebuie să aibă minim 100 de familii de albine. Dar chiar şi aşa profitul nu este garantat 100%, deoarece mai există şi necunoscuta „vreme” în această ecuaţie. Astfel, dacă timpul este favorabil, ai profit. În caz contrar, mergi pe pierdere în anul respectiv: „A fi apicultor este rentabil în general, dar cu o condiţie: să ai cel puţin 100 de familii de albine, dacă nu mai multe. Deci de la acest prag se poate zice că o familie ar putea să trăiască din venitul adus de pe urma albinelor. Din păcate, ultimii ani au fost foarte slabi pentru apicultură. Dacă prinzi doi, trei ani din aceştia şi apicultura ar fi singurul venit, atunci mulţi ar da greş şi s-ar lăsa păgubaşi. Totuşi, la mine e un caz fericit că, având un venit constant din activitatea de contabil, pot substitui deficitul de dincolo. Trăim viaţa de zi cu zi din salarii, iar ceea ce obţinem din albine este extra”, a spus apicultorul.
Nu poate ţine albinele într-un singur loc
Deoarece baza meliferă nu este mare pe plan local, apicultorul trebuie să circule cu albinele dacă vrea să aibă recoltă bogată de miere. Din păcate acest lucru înseamnă cheltuieli destul de mari care trebuie amortizate din profit: „Eu am 150 de familii, însă dacă le ţii doar aici acasă pe loc, nu faci absolut nimic, ci dimpotrivă, trebuie să cheltui bani ca să le dai de mâncare, având în vedere că baza meliferă e din ce în ce mai slabă la ora actuală, iar apicultorii s-au înmulţit în ultima vreme, la fel şi albinele şi nu mai ajunge flora locală şi atunci trebuie să faci pastoral fără de care nu poţi face nici un fel de afacere profitabilă. Din păcate ni se pun tot felul de piedici şi aşa. De exemplu, ca să îmi duc eu albinele am un camion şi o remorcă. Anul acesta, numai asigurarea pe şase luni este în jur de 5.000 de lei. Câtă miere trebuie să faci atunci şi să vinzi la preţurile pe care ţi le dau procesatorii ca să scoţi numai asigurarea. Nu mai vorbesc şi de alte cheltuieli precum motorină, rovignetă, reparaţii la maşină, ulei, filtre. Am făcut revizia la camion şi am dat cam 1.000 de lei doar pe consumabile. Deci, în concluzie, ajungi la nişte sume foarte mari pe care nu şi le poate permite oricine”, ne-a explicat Radu Gherman.
Merge cu albinele mii de kilometri
Din dorinţa de a găsi hrană cât mai multă pentru albine, apicultorul îşi ia familia pe timpul verii şi călătoreşte mii de kilometri prin toată ţara, ajungând până în Dobrogea. În acest fel omul îşi face vacanţa şi îşi hrăneşte şi albinele: „Drumurile pe care le facem sunt lungi. La salcâm mergem în zona Valea lui Mihai, Carei, dar la floarea-soarelui, ajungem în Dobrogea. Mergem pe perioada vacanţei, că la noi se potriveşte ca să zic aşa perioada vacanţei elevilor cu a noastră. Şi soţia e profesoară, aşa că ne luăm toată familia şi mergem cu rulota, cu camionul. Ea vine cu rulota după mine, eu merg cu camionul înainte şi două luni suntem nomazi ca să zic aşa. Dacă avem noroc să prindem şi un an bun atunci e bine”, a conchis Radu Gherman din Oarţa de Jos.
