Undeva, la margine de Maramureş, la limita cu judeţul Sălaj, bine ascuns după alte două sate, se află satul Someş Uileac, cu 314 de fumuri. De acolo, ţi-e mai uşor să ajungi în Cehu Silvaniei, prin satul Ulciug, decât în “centrul de comună” Ulmeni… Aici slujeşte preotul Marcel Markus, ce tocmai a sărbătorit 60 de ani de viaţă din care… 32 în slujba acestei comunităţi!
“Nu-i un orgoliu personal, toţi ţinem un pic la ce-am făcut. Eu am venit aici băiat de oraş, din Baia Sprie/Baia Mare, la capătul Maramureşului. După ce-am absolvit facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Bucureşti. 3 ani şi jumătate la Sibiu, apoi la Bucureşti, licenţa semnată de Teoctist Arăpaşu. O bucurie sufletească. N-am vrut muncă de birou, am refuzat o şansă la biroul de presă şi comunicaţii, colegul meu mi-a luat locul acolo, înaintea acestui cunoscut Bănescu, am vrut să revin în Ardealul meu drag. În Maramureşul de obârşii. Cam un an jumate am aşteptat. S-a ivit această parohie ortodoxă Someş Uleac cu filia Vicea, pe-atunci. Pe 1 ianuarie 1993, ÎPS Iustinian m-a hirotonit diacon în Catedrala din Târgu Lăpuş, iar la Marele Praznic al Botezului Domnului din 6 ianuarie, tot el m-a hirotonit preot în vechea catedrală ortodoxă a Băii Mari. Pe 7 ianuarie am fost instalat în această parohie rurală, cuminte, am găsit oameni dornici de a face multe pe calea duhovnicească a desăvârşirii. Primul meu cuvânt a coincis cu Duminica 32 după Rusalii a lui Zaheu Vameşul. De atunci am rămas loial, consecvent, în această parohie. 32 de ani şi jumătate, al 33-lea an de pastoraţie! Din cei 60 tocmai împliniţi. Mai mult de jumătate din viaţă mi-am petrecut-o aici!” – ne spune preotul Marcel Markus.
A petrecut la veşnicie peste 300 de oameni. A renovat biserica din temelii. A refăcut vechiul monument al eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. A refăcut iconostasul, e încă în lucru, la fel cum în lucru e şi o capelă mortuară a satului. Un meşter moldovean din Neamţ a făcut icoane inclusiv una “personalizată”, cu sfinţii Mihail şi Gavril care veghează asupra satului Someş Uileac. Urmează de Rusalii o datină frumoasă, Ieşirea la ţarină, se iese cu credincioşii în câmp, la sfinţirea culturilor. Iar pe toate extremităţile satului, în punctele cardinale se află câte o cruce, în cele patru puncte cardinale.
“Am aplicat o preoţie caldă, prietenoasă. Le sunt ca un frate. Doar am stat aici mai mult timp din viaţă decât în Baia Sprie…Am preferat să primenesc bisericile sufleteşti, să primenesc sufletele credincioşilor. Preoţia nu se referă numai la construcţii, la zid” – ne mai spune preotul Markus, făcând probabil o aluzie la manuscrisele de la marea Moartă, încă nerecunoscute.
E deschis, “Simte satul”. Ne spune într-o paranteză pe care nu vrem s-o lăsăm închisă, că în urma unei singure discuţii din sat, a refuzat să mai accepte bani pentru înmormântări. Şi lista ar putea continua, dar dacă vă spunem că ascultă cu drag B.B. King pe pickupul său (la a cărui moarte anunţată la radio a lăcrimat…), probabil ar fi o închidere potrivită de paranteză…
